În urmă cu 17 ani se stingea din viaţă unul dintre cei mai mari fotbalişti pe care România i-a avut vreodată, Nicolae Dobrin. Sau poate cel mai mare, părerile fiind împărţite.
Citește și
Magia sa a minunat o lume întreagă, inclusiv pe marele Santiago Bernabeu, atunci când Real Madrid a venit la Piteşti, cu Zoco în frunte, pe care Dobrin reuşea să îl răpună în urmă cu 52 de ani, într-un FC Argeş – Real Madrid, 2-1. După ce „Gâscanul” a strălucit în acest meci, marele Santiago Bernabeu a vrut să îl transfere la Real Madrid, însă mutarea nu s-a realizat niciodată din cauza lui Nicolae Ceauşescu, care a refuzat.
26 octombrie negru pentru fotbalul românesc
La data de 26 octombrie 2007, fotbalul a devenit mai sărac. Nicolae Dobrin ne părăsea şi pleca la cele veşnice, urmând să dribleze stelele.
Născut la data de 26 august 1947, Nicoale Dobrin a fost un talent de excepţie încă de la o vârstă fragedă, când a debutat în prima divizie la doar 14 ani şi 10 luni.
„Prinţul din Trivale” a rămas un exemplu de fidelitate. Chiar şi după retragerea de pe gazon, a continuat să-şi slujească clubul care l-a format ca jucător, rămând un idol etern pentru toţi fanii alb-violeţi.
Fanii „albi-violeţi” nu şi-au uitat idolul
În ziua în care s-au împlinit 17 ani de la moartea lui Nicolae Dobrin, fanii nu şi-au uitat idolul.
Ca în fiecare an, Peluza Nord Piteşti a marcat momentul într-un mod deosebit. Suporterii au fost la locul de veci al „Gâscanului” şi au depus o coroană, au aprins o lumânare şi au ţinut un moment de reculegere în memoria sa.
După care, aceştia s-au îndreptat către zidul ce se află la intrarea în oraşul Piteşti, acolo unde în cursul acestei săptămâni au realizat un mural cu chipul lui Nicolae Dobrin, în jurul căruia au fost desenate stemele pe care FC Argeş le-a folosit de la înfiinţare şi până în prezent.
Galeria i-a scandat în şir numele idolului lor şi au desfăşurat un show pirotehnic în dreptul desenului pe care l-au realizat.
Din glasurile zecilor de suporteri am putut auzi scandări precum: „Adio Dobrine, România toată plânge după tine, adio Dobrine, tot timpul ne vom aminti de tine!” sau „Nicolae Dobrin, să ştii că noi te iubim”.
Chiar dacă echipa nu se află în cel mai bun moment din istoria sa, Nicolae Dobrin rămâne pentru aceştia un simbol al speranţei şi al mândriei.