Fostul selecţioner Edward Iordănescu a postat, miercuri, în social media, un mesaj emoţionant adresat coechipierilor lui Helmut Duckadam. El le cere acestora să se întâlnească mai des şi să petreacă timp împreună. “Nu uitaţi: vă aveţi unul pe celălalt. Aşa cum v-aţi avut mereu, aşa cum aţi demonstrat lumii că sunteţi cei mai buni ÎMPREUNĂ!, scrie Iordănescu pe Facebook.
Citește și
“Helmut Duckadam a fost marele erou de la Sevilla, la fel cum pentru mine toţi coechipierii lui au fost şi vor rămâne totdeauna eroi. Această generaţie a adus glorie României şi a realizat ceea ce atunci părea imposibil. Iar acum şi pentru viitor, cred eu, imposibil de egalat! Dovadă stau realităţile fotbalului de azi.
Scriu aceste rânduri îndurerat. Şi din durere şi dragoste pentru ei vreau să transmit un mesaj tuturor coechipierilor lui Helmut Duckadam, eroii mei pentru totdeauna!
Am crescut printre picioarele lor, la propriu, şi la picioarele lor! Sunt sute şi sute de amintiri pe care le am cu ei, de la zilele copilăriei petrecute în Ghencea la antrenamente şi meciuri, până la nopţile din cantonamente, pentru că adoram să dorm acolo, lângă eroii mei. Să iau micul dejun lângă ei, de la 4, 5, 6 ani spre vacanţele şcolare pe care le-aş fi petrecut toate în jurul lor. Şi aşa am şi făcut!
Sunt cantonamentele de la Forban, în care urmăream fiecare gest al lor, sorbeam fiecare cuvânt, fiecare fază din pregătire ca să învăţ. Generaţia Steaua ’86 a însemnat titani din punct de vedere sportiv, dar şi o familie incredibilă cu caractere fantastice! Ca fraţii erau, legaţi cu onestitate, cu voie bună, precum fraţii de luptă adevăraţi! Autentici, fără nimic fals sau deghizat în tot ce făceau pe gazon şi în afara lui!”, a menţionat fostul selecţioner.
“Citeam bucuria sinceră pe chipul lor când veneau la stadion, chiar şi când se chinuiau pe traseele de munte, alergând prin nămeţi”, adaugă el.
“Chiar şi când erau epuizaţi se bucurau în jurul ceaiului cu lămâie dintr-o oală imensă. Pentru că erau ÎMPREUNĂ! Se aveau unii pe ceilalţi!
Văd şi acum, şi o să văd mereu în minte, masa la care mâncam, sub tribuna din Ghencea, pentru că era unghiul perfect din care să-i pot urmări pe toţi. Aud şi acum şi o să aud mereu piesele de rummy rostogolite în nopţile de la Forban, serile de film cu ecran din pânză albă în cantonamentul montan... Făceau totul împreună, ca nişte copii aproape, iar când intrau pe teren erau o veritabilă armată! Am văzut cu ochii mei cum pe coridorul de la terenul din Ghencea cum se mobilizau şi intimidau adversarii dintr-o singură privire. Greu de tradus în cuvinte! Erau respectaţi şi temuţi. Câştigau meciul din vestiar prin valoarea dublată de unitate.
Simt şi acum totul în minte şi în suflet. Până şi mobilierul de peste tot, culorile, mirosul, glumele lor, starea aceea care a devenit poveste după 40 de ani. Cu ei şi prin ei, AM AVUT CEA MAI FRUMOASĂ COPILĂRIE DIN LUME.
Scriu aceste rânduri îndurerat. Şi din durere şi dragoste pentru ei vreau să le transmit un mesaj tuturor coechipierilor lui Helmut Duckadam, eroii mei pentru totdeauna: vă sunteţi datori fiecăruia în parte să vă întâlniţi mai des, să vă îmbrăţişaţi şi să petreceţi timp împreună!
Cu tot respectul şi afecţiunea pe care o port fiecăruia dintre voi, eroii mei, vă rog să nu lăsaţi anii şi cotidianul vieţii să pună bariere. Să aducă amânări.
Nu aţi fost mulţi, aţi fost puţini şi de ieri aţi rămas şi mai puţini, a plecat „Ursul”. Dar sigur el, şi Lucică, şi Ilie, ar zâmbi de sus fericiţi să vă vadă împreună şi povestind despre ei!
Rămâneţi aproape unul de celalălt, eroii mei! La propriu! Şi oricât de mică ar fi uneori recunoştinţa celor din exterior sau cât de mare se adânceşte uitarea lor, nu uitaţi: vă aveţi unul pe celălalt. Aşa cum v-aţi avut mereu, aşa cum aţi demonstrat lumii că sunteţi cei mai buni ÎMPREUNĂ!”, este mesajul lui Edi Iordănescu.
Helmuth Duckadam, eroul de la Sevilla, a murit luni, la vârsta de 65 de ani.
