Citește și
Îi mai place cuiva, cu adevărat, Cupa României? Aşa au arătat stadioanele la startul meciurilor decisive din grupele acestei competiţii. Dinamo, FCSB şi Rapid, echipele cu cele mai mari bazine de suporteri din România, au jucat cu câteva mii de suporteri în tribune.
Veţi zice că această competiţie este pentru echipele mai mici, că de aceea sunt avantajate prin disputarea meciurilor acasă. Ei bine, aşa a arătat stadionul la ora la care Metalul Buzau câştiga cea mai grea grupă din acest an şi aşa a arătat la Ceahlăul - Botoşani.
Stadioanele s-au prezentat mai mult goale în această ediţie, iar partidele jucate cu casa închisă, indiferent de miză, au fost o adevărată raritate. Aşadar, pare că suporterilor nu le mai place Cupa. E şi greu să-ţi placă ceva pe care nu-l înţelegi. Baba Alhassan de la FCSB declara după meciul cu Universitatea că nu înţelege exact de ce a fost eliminată echipa sa şi că formatul i se pare unul confuz. Până şi oamenilor din fotbal, sau nouă, în presă, ne e câteodată greu să înţelegem cine cu cine joacă, să facem calcule sau să scotocim raţionamente pentru care competiţia se joacă în acest format. Vreau să-i văd pe oficialii Federaţiei cum îi explică unui microbist cu o vârstă înaintată de ce anul trecut FCSB şi Dinamo au fost în aceeaşi grupă, dar n-au jucat meci direct. Vă garantez un dialog pe cinste! N-am dubii că o consultare a suporterilor ar duce la o concluzie categorică: noul format al cupei nu e pe placul lor, iar asta se vede cel mai bine în tribune.
Atunci, dacă suporterilor nu le place, te-ai gândi că probabil e un sacrificiu făcut pentru binele echipelor. „Nu respect sub nicio formă competiţia asta. Este un format anapoda, o bătaie de joc la adresa cluburilor. Nu dau doi bani pe Cupa României.” a fost declaraţia lui Mihai Stoica după eliminarea din Cupă. Alte formaţii precum Dinamo, Rapid şi Sepsi au folosit mai mult rezervele. Şi sunt convins cu tărie că FC Argeş, Afumaţi sau Agricola Borcea, spre exemplu, s-au bucurat nespus să dispute meciuri fără miză care implică fel şi fel de cheltuieli. De lipsa de interes a granzilor profită echipele din eşaloanele inferioare care se califică în număr tot mai mare. Dar ăsta nu ar trebui să fie un argument pro al acestui sistem competiţional, ci mai degrabă o consecinţă care ridică semne de întrebare.
Tot farmecul Cupei îl reprezentau meciurile de totul sau nimic. De aia aveam Cupa - o competiţie eliminatorie, şi campionatul - pe sistemul unei ligi. Nu existau meciuri fără miză, nimeni nu era ocupat să facă calcule. Cine e mai bun mergea mai departe, cine nu, acasă. Asta ne oferea dramatism şi surprize. Amintiţi-vă de meciul din sezonul trecut dintre Steaua şi Rapid. Ştiu, e dificil să o faceţi. A fost un 0-0 anost în etapa a doua. Cum era pentru stelişti să ştie că pot scoate Rapidul din Cupă? Abordau altfel meciul? Fără îndoială că da. Aşa a fost un meci de nimic la nimic, ca să lase calculele pentru ultima etapă. Clasamentele au distrus farmecul Cupei României.
Ştiu, ştiu, acesta e un format revoluţionar, plătit cu bani grei firmei care a meşterit şi noua Ligă a Campionilor. Dar cum se face că acolo nu apar situaţii absurde şi vădit lipsite de echitate ca la noi? Întâmplător sau nu, când joci 3 meciuri, şansele de egalitate între două echipe sunt considerabile. Coroborat cu un regulament deficitar, ajungem să avem meciuri de baraj, care doar încurcă pe toată lumea, ca să decidem clasamentele grupelor. Şi chiar dacă era specificat criteriul cartonaşelor, ne dorim să vedem adesea echipe calificate doar pentru că au luat cu un galben în minus? Asta nu e tot. Aţi mai pomenit competiţie unde să iei 6 puncte din 3 meciuri (67% din punctele puse în joc) şi să pierzi calificarea? Aşa au păţit cei de la FCSB. Aţi mai pomenit competiţii unde unele echipe joacă toate meciurile dintr-un sezon în deplasare? Să nu mai vorbim de situaţiile penibile unde o echipă, Rapidul, se bucură că a pierdut, iar Dinamo, după 0-4 în prima etapă era „semi-eliminată”. De ce? Pentru că toate adversarele ei aveau 3 puncte aproape garantate contra Agricolei Borcea, formaţie cu care „câinii” nu au avut şansa să joace. Apropo de echitate: o grupă cu Otelul, Sepsi şi 4 echipe de ligi inferioare vi se pare echilibrată cu cea care le conţine pe FCSB, Craiova, Dinamo, Petrolul, Metalul Buzău şi Borcea?
Am pus multe întrebări, la care mi-ar plăcea să răspundă şi oamenii din Federaţie. În sprijinul cărora vin şi cu nişte soluţii. Haideţi să ne întoarcem la vechea Cupă! La meciuri de totul sau nimic, decise prin tragere la sorţi. Sau dacă chiar ne dorim grupe, să fie unele de doamne-ajută. 8 grupe de 4 echipe, câte două formaţii din prima ligă direct în faza grupelor şi toată lumea să joace cu toată lumea. Primele două să meargă mai departe şi să închidem acest experiment aproape unicat în Europa care nu a prins nici la suporteri, nici la echipe, nici la jurnalişti şi, în plus, nici n-a trecut testul logicii elementare.
