Marea performanţă a murit pentru fotbalul românesc, în momentul în care fotbalul mare nu s-a mai jucat din talent, iar celebra “şmecherie de fotbalist” n-a mai contat. Micile bucurii ulterioare au venit întâmplător.
Citește și
Fotbalistul român care a făcut performanţă era şmecher, talentat şi fugea de sărăcie. Sunt elemente comune, care se regăsesc în generaţiile de până în anii 2000. Astăzi, performanţa în fotbal este pentru cei care investesc, pentru cei care lucrează cu profesionişti în toate domeniile.
În loc să ne amăgim că ne-a furat arbitrul, n-a fost bun gazonul, a fost cald ori a bătut sau n-a bătut vântul prea tare, mai bine vedem ce fac alţii care reuşesc. Avem mereu impresia că doar nouă ni se întâmplă toate nenorocirile şi dăm vina pe orice, pentru a ne ascunde propriile neputinţe.
N-a mers anul ăsta? Poate merge la anul
În realitate, lucrurile sunt foarte simple şi problema e la noi. Echipele care merg în grupele Champions League investesc milioane bune în transferuri, în fiecare vară.
“Câştig mare cu investiţii mici”. Aşa gândesc cei ce joacă la “păcănele”, dar mai grav este că regăsim această strategie şi la patronul român de echipă de fotbal. Cupele europene sunt “păcănelele” echipelor din România. N-a mers anul ăsta? Poate merge la anul. Mai “păcălim” 2-3 lei, că poate intră jackpotul.
Vrei să iei 30 de milioane de euro din grupele UCL, dar investeşti mai puţin de 2 milioane în transferuri. Gândirea asta nesănătoasă a patronilor de cluburi din România ne-a făcut să nu mai contăm în competiţiile europene. Echipe din Cehia sau Ţările Nordice au ajuns să se bucure când întâlnesc români în Europa, în timp ce formaţii din Slovenia, Armenia sau Georgia prind curaj când nimeresc cu ai noştri.
Strategie de transferuri
Sparta Praga a vândut un fundaş central la Girona, pe 8 milioane de euro. Ce a făcut cu banii? I-a băgat patronul în buzunar? Fireşte că nu. A cumpărat alţi 4 jucători, cu 6 milioane de euro. Iar acum negociază transferul lui Preciado la Everton. Un jucător care a costat şi el 2 milioane de euro. N-a aterizat gratis în Cehia, adus la probe de vreun impresar insistent.
Scouting
Şi Sparta Praga mai are ceva aflat pe cale de dispariţie în România. Se numeşte sistem de scouting. Sparta nu face transferuri doar din Cehia, ca să-i vadă patronul, să se convingă. Aduce jucători din Franţa, Spania, Turcia, Belgia, Danemarca sau chiar România. Şi nu îi aduce gratis. Pentru că şefii lui Sparta înţeleg că valoarea şi performanţa costă. Este Champions League. Aici nu mai păcăleşti cu antrenori puşi să fie supuşi şi cu transferuri făcute ca în Football Manager. Cum să te gândeşti că ajungi în grupele Champions League cu doi fotbalişti de atac de 1,70 metri, cum are FCSB? Sau fără un vârf de atac adevărat.
Avem impresia că am fost aproape de Sparta Praga. Că dacă mai erau 5 minute… Realitatea este însă că am fost departe. Departe de adversar, departe de grupe, departe de fotbalul actual.
