Citește și
Minutul 72 al meciului FCSB - Gloria Buzău. Olaru încearcă să-i “fure” mingea lui Lazar. Se loveşte de portar şi începe show-ul. Două rostogoliri complete, un urlet ca din filmele de groază, în timp ce-şi ţine genunchiul în palme, ca şi cum i-ar fi fost tăiat chiar în acel moment. Are şi o grimasă disperată, ochii mari, bulbucaţi, de parcă a văzut o fantomă. Totul este extrem de tragic. “Să vină ambulanţa! Chemaţi elicopterul SMURD! Salvaţi-l, salvaţi-l pe Darius!”. Asta îţi vine să strigi şi ţie, chiar dacă eşti acasă şi te uiţi la tv. Eşti aproape convins că tocmai ai asistat la un fault brutal şi te temi chiar pentru viaţa bietului jucător.
Doar că imediat vin reluările şi vezi că nimeni nu i-a făcut nimic. El este cel care intră în piciorul portarul. Contactul este unul minor şi nici măcar nu se produce la nivelul genunchiului. Dar Olaru insistă, ca şi cum ar putea schimba imaginile din camera VAR, cu puterea minţii. Rămâne pe gazon câteva secunde bune şi din acea poziţie mai încearcă o dată să-l convingă pe Sebastian Colţescu, care parcă îl roagă să se ridice. Evident că nu-l doare nimic, dar e dezamăgit că nu a ieşit numărul de actorie.
Când se întâmplă asta? La fix 3 zile distanţă după o altă simulare, în Europa League. Acolo a avut ghinionul să dea peste un arbitru neamţ, care l-a eliminat imediat. Ăştia sunt mai greu de impresionat. Dar în România cine să facă asta?
Dar Olaru nu poartă toată vina pentru gesturile sale. S-a specializat în simulări, mai mult sau mai puţin jenante, în ultimii ani. Dar asta pentru că în România chiar au succes aceste gesturi. Dacă ai pe bancă şi un om din staff care să pună presiune sau se ocupă patronul echipei de asta, atunci reuşita este şi mai sigură.
Darius Olaru, la fel ca orice jucător care vrea să câştige, s-a adaptat la realităţile campionatului. El simulează foarte des, pentru că mulţi arbitri de la noi sunt slabi, sunt fricoşi, ori nesiguri pe deciziile lor şi îi cad în plasă. Pune mâna pe minge în cădere, pentru că noi nu avem arbitri nemţi care să nu se lase impresionaţi de acest gest. Darius Olaru este emblema fotbalistului român, care profită de lipsa de curaj a arbitrilor din campionatul nostru. Şi şi-a făcut un obicei din asta, la fel ca mulţi alţii. În România, simularea se învaţă de la juniori. Eşti lăudat, dacă reuşeşti să păcăleşti. Pentru că majoritatea antrenorilor de juniori au ca scop victoria, prin orice mijloace. Asta în loc să-i preocupe formarea jucătorilor.
Problema lui Olaru şi a altor jucători români este că “şmecheria” asta creează dependenţă şi că doar în campionatul nostru mai funcţionează. Iar când ieşi afară, te cam faci de râs cu acest comportament. Acolo se apreciază duelurile câştigate, nu simulările. Poate şi de asta nu s-a transferat Olaru, până acum.
