Abia am aşteptat să plece Manchester United. Nu eram noi bine, aşa cum eram? A trebuit să vină şi ăştia, cu fotbalul lor super profesionist. Ne-am simţit ca românii, la sărbători, când vin rudele bogate din străinătate. Rudele acelea care vin doar să se laude cu ce şi-au mai cumpărat şi să ne spună că noi nu ştim nimic.
Citește și
Ne venea să ne ridicăm de la masă şi să plecăm. Sau de la televizor, în cazul de faţă. A fost umilitor. Ne-am simţit mici, neînsemnaţi şi toată lumea noastră ni s-a prăbuşit în cap. N-aţi văzut că există o diferenţă uriaşă până şi între engleza lui Amorim şi engleza lui Charalambous? Aproape că îţi vine să pariezi că nu este aceeaşi limbă. Abia ne-am înţeles cu ei. Noroc că ei au poezia învăţată şi ne tratează cu multă compasiune. Ca în acel moment când te străduieşti să nu-l faci pe cineva să se simtă prost, dar tocmai din acest motiv se simte şi mai prost.
Unde erau marii fotbalişti ai României? La unii nu poţi să le ajungi la nas, când joacă prin campionatul nostru. Nici nu stau la discuţii. Sunt aroganţi şi irascibili la orice întrebare a reporterilor care nu le convine. Brusc, i-a cuprins pe toţi smerenia despre care vorbeşte patronul coborât din Rolls-Royce.
Simţi o ruşine, ca român, când vezi cum patronul echipei noastre se dă jos din maşină şi vorbeşte despre cum a făcut tactica. Te simţi jenat de situaţie. O cunoşti, dar parcă n-ai vrea să o vadă şi alţii. Simţi că nu e în regulă. Îţi vine să-ţi acoperi faţa. Este un sentiment puternic de inferioritate în faţa fotbalului englezilor. Parcă îi şi vezi cum râd de noi. Oare cât de ciudaţi părem în faţa lor? Întrebăm patronul despre tactică şi îl aplaudăm, râzând ca să-i facem pe plac, din spatele bodyguarzilor care îl păzesc? “Bravo, nea Gigi!”, se aude în timpul interviului. Iar patronul se distrează.
Suntem în 2025, dar aceste imagini sunt la fel ca cele din 2001. Doar că Gigi Becali s-a mai liniştit şi probabil că astăzi n-ar mai alerga după Malonga Parfait, ca să-l înjure prin parcare.
Experţii noştri din studiourile tv îl ascultă la “şedinţa tactică” de după meci, în timp ce patronul desluşeşte tainele sistemului cu 5 fundaşi. S-ar sparge tabla inteligentă de la Coverciano, dacă l-ar auzi. Adevărul este că, dacă l-ai prins pe Gigi Becali la telefon, ai audienţa garantată. De peste două decenii se întâmplă asta. Din punct de vedere al invitatului prin telefon, în fotbalul românesc există Gigi Becali şi restul lumii. Poţi să discuţi şi cu Sir Alex Ferguson. Dacă postul concurent îl are pe Becali, atunci el a câştigat. Până şi bunicile se opresc din rugăciunile de seară şi rânjesc la ce spune el. Asta ne place nouă românilor şi asta nu se va schimba. Când lucrurile devin prea profesioniste, ne plictisim. Noi ne uităm la fotbal pentru caterincă, nu pentru performanţă.
Am descoperit joi seara că fotbalul nostru nu este ca fotbalul lor. Şi nici nu va fi vreodată. Noroc că începe o nouă etapă din Superliga României. Lăsaţi-ne să ne credem din nou valoroşi, puternici, inteligenţi şi talentaţi! A fost prea obositoare vizita asta a “rudelor” mai bogate, din Anglia.
