Dacă te pierdeai pe străzile pietonale din Oradea, de foarte multe ori te întâlneai cu Emeric Ienei. Chiar cu mulţi ani înainte să fie “cool” să te plimbi pe pietonalele din Oradea. Păşea încet şi era definiţia eleganţei.
Citește și
Exprima siguranţă, linişte, relaxare. Nu refuza o fotografie şi răspundea tuturor la salut. Aşa a trăit Ienei. S-a retras din antrenorat în 2000, după ce a condus naţionala României la Euro. Erau ultimele zvâcniri ale “Generaţiei de Aur” şi nea Imi şi-a încheiat cariera odată cu ele. Avea 63 de ani. Nu a alergat după bani, după posturi, titulaturi şi decoraţii. A preţuit viaţa. Acea viaţă tihnită, cu o plimbare zilnică, într-un ritm lent. Nea Imi a trăit prezentul. Nu trecutul, nu viitorul.
Încercaţi să identificaţi astăzi o persoană care să semene cu Ienei. Din fotbal, din viaţa publică, din propriul cerc de apropiaţi. Nu prea mai există. Oare de ce nu se mai “fabrică” oameni ca Emeric Ienei? Poate că se “fabrică”, dar noi nu îi mai vedem. Îi respingem, îi ignorăm, îi tratăm cu aroganţă sau nepăsare. N-avem timp. Dar Ienei nu era aşa. El s-a aliat cu timpul şi nu l-a considerat rival. Iar “Timpul” l-a iubit. Aşa cum l-a iubit toată lumea, pentru că nea Imi stătea mult prea departe de conflicte şi scandaluri de presă. Cum să-l întrebi pe Emeric Ienei dacă ţine cu FCSB sau cu CSA Steaua? Ar fi fost o blasfemie. Şi-a ţinut, cu discreţie, unele păreri pentru el.
Cu o zi în urmă, David Beckham a primit titlul de “Sir” din partea Regelui Charles. Emeric Ienei a fost şi el un “Sir” pentru România. Avea toate calităţile pe care un adevărat Sir din Marea Britanie le îndeplineşte. Dar Emeric Ienei a trăit în România şi s-a luptat cu probleme româneşti. În 2024 a fost scos de pe lista personalităţilor care primeau pensie de merit de la Agenţia Naţională pentru Sport. “Este supărat”, spunea bunul său prieten, Sandu Boc. Cât de înfiorător! A fost trecut pe o listă de aşteptare. O listă care îi dezumanizează pe cei care o creaseră. A trebuit să moară Helmuth Duckadam, pentru ca Emeric Ienei să reintre pe acea listă!? Şi toată situaţia penibilă pentru ceva mai mult de 1000 de euro pe lună. Asta a făcut România cu un “Sir”.
În aprilie 2024 a apărut o ştire că Emeric Ienei a murit. A fost un fake news grosolan. Ce bine ar fi să aflăm că şi ştirea de astăzi este un fake news. Am mai primi o şansă, pentru a-l aprecia mai mult pe cel care a fost Sir Emeric Ienei, un lord al fotbalului românesc. Poate ar trebui să apreciem legendele cât timp le avem printre noi. Să ne oprim puţin şi să învăţăm de la Emeric Ienei cum să ne iubească timpul şi cum să preţuim viaţa.
