EXCLUSIV | Florin Gardoş, despre momentul când a fost aproape să se lase de fotbal. "Îmi era jenă să mai depind de părinţi"











Citește și

Malcom Edjouma nu stă pe gânduri după despărţirea de FCSB! Fostul mijlocaş al „roş-albaştrilor” şi-a ales următoarea destinaţie

Rapid mută pe piaţa transferurilor! Giuleştenii sunt aproape de a aduce primul jucător din această iarnă: „E împrumut cu opţiune de cumpărare” | VIDEO EXCLUSIV

Charalambous şi Pintilii, băgaţi în şedinţă de Mihai Stoica! Ce le-a interzis oficialul FCSB-ului celor doi: „Niciodată! Să nu mai veniţi cu propuneri de genul”

„Cea mai mare surpriză din istoria modernă a fotbalului românesc!” Mihai Stoica, reverenţă în faţa fotbalistului adus la începutul anului de FCSB: „Nu am mai întâlnit aşa ceva” | EXCLUSIV

Daniel Pancu, şocat de ce a găsit la CFR Cluj: „Îmi pare rău că nu am făcut o poză, dar ar fi fost cinic să facem una şi să o mai şi publicăm” | EXCLUSIV

Florin Gardoş, unul din protagoniştii ultimei mari performanţe europene a FCSB-ului, a oferit un interviu în exclusivitate pentru Prima Sport.

• Interviul în format intergral se găseşte aici!

Lucrurile nu au fost dintotdeauna roz pentru fostul internaţional român. Acesta a recunoscut că la începutul carierei a fost foarte aproape să renunţe la fotbal şi doar insistenţele tatălui l-au făcut să continue.

"Am început fotbalul în oraşul natal, Satu Mare. Aveam un prieten foarte bun care începuse la juniorii Olimpiei şi m-a convins şi pe mine să merg.

Sincer, nu, iniţial a fost o joacă (n.r. dacă a simţit că va deveni fotbalist profesionist), a început să îmi placă, dar n-am excelat la capitolul încredere.

Abia după ce am ajuns în liga a doua am început să cred cu adevărat că pot ajunge la un nivel mare.

Foarte grea (n.r. prima experienţă departe de casă). Am plecat în probe cu Sportul Studenţesc la 18 ani şi mi-a fost greu să mă adaptez. Am şi plecat după două săptămâni." a povestit Florin Gardoş. 

upă ce am terminat liceul m-am gândit serios să renunţ, nu aveam perspective, aveam salariul mic şi îmi era jenă să mai depind de părinţi. Noroc că tatal meu a insistat să continui.