În întreaga istorie ATP niciun jucător nu a reuşit o performanţă asemănătoare: să câştige un turneu (Montpellier) după ce a pierdut primul set în toate meciurile, inclusiv în finală. Dacă ai fi citit asta, fără să ştii cui aparţine, te-ai fi gândit la titanii marilor răsturnări, la Nadal, la Djokovic, la spirite călite în bătăliile epice ale ultimelor două decenii. Dar a fost Alexander Bublik.
Citește și
Alexander Bublik i-a declarat în 2020 unui reporter de la L’Equipe aşa: ”Urăsc tenisul cu toată fiinţa mea. Ca să fiu sincer, nu văd niciun aspect pozitiv în a fi jucător de tenis. Nu joc decât pentru bani, şi dacă nu ar fi fost banii, m-aş fi oprit pe loc. Nu am câştigat însă destul.”
Deşi a revenit câţiva ani mai târziu asupra declaraţiei iniţiale, ea ne vorbeşte un pic despre cine este Bublik. Asta şi restul de trăsnăi pe care le face pe teren, inundat de adrenalină, bolborăsind în rusă lucruri urăte despre Thiem sau gesticulând elocvent către arbitrul de scaun, sugerându-i că poartă un nas de clovn.
Bublik şi-a alcătuit cu mândrie o imagine colorată, de ”să te aştepţi la neaşteptat”. O oră poate să trimită trăsnete de 220 km/h, pentru a pune apoi scurte jucate parcă din buzunar sau loburi în culorile curcubeului, ridicând lumea în picioare. Şi-apoi, doar pentru arbitru a fost... arbitru sau fileul fileu, Bublik să plonjeze în spirale spre prăbuşiri catastrofale.
Are tatuat un schelet care ţine o minge de tenis în mână – interesantă metaforă, pe care el însuşi a explicat-o: ”Voi muri, probabil, jucând tenis. Dar este atât de greu să fii profesionist, să joci în fiecare zi, mereu alţi adversari, chiar dacă simţi dureri peste tot.”
Înzestrat cu un talent indiscutabil, Bublik a stagnat între locurile 60-40 timp de aproape 5 ani, virusat constant de căderile emoţionale, de atracţia fatală a abandonului în faţa primului obstacol. De ceva vreme însă, şi nu doar săptămâna trecută la Montpellier, ceva s-a schimbat.
În 2022, la doar 24 de ani, alături de Tatiyana – soţia lui, omniprezentă, - Bublik a devenit părinte. Poate fi doar o coincidenţă, ca şi faptul că lucrează, cam din aceeaşi perioadă, exclusiv cu alt antrenor (anterior cu tatăl său), dar Bublik a urcat anul trecut până pe locul 25 ATP, a strâns trei titluri ATP şi, de ieri, pe al patrulea.
La 26 de ani, Alexander Bublik este de astăzi al 23-lea jucător al Planetei şi a reuşit un lucru uimitor, unic în istoria ATP. Să întoarcă în favoarea sa toate meciurile de la Montpellier, deşi pierduse de fiecare dată primul set, şi nu în faţa oricui: Shapovalov (1-6, 7-6, 6-3), Shevchenko (4-6, 6-3, 6-4), Aliassime (4-6, 6-4, 6-4), Coric (5-7, 6-2, 6-3). Trei dintre ei foşti jucători de top 10-12.
Şi chiar dacă, din ungherele întunecate vechiul, ”Bublik Enemy”s-a căţărat la lumină pentru scurtă vreme, trimiţându-şi antrenorul afară din boxă după primul set pierdut, noul Bublik a strâns din dinţi şi s-a luptat. Nimeni nu e perfect şi poate că pentru mulţi nu e cale de împăcare cu derapajele trecute (şi viitoare), dar Bublik poate să ne arată şi că azi poţi fi o versiune mai bună a ta decât ieri.
În 2023, Bublik vorbea despre declaraţia iniţială: ”Nu era o glumă, când am spus că joc doar pentru bani, pentru că în acel moment nu mă bucuram de ceea ce făceam. Dar pe măsură ce timpul a trecut, şi au trecut trei ani de la acel interviu, multe lucruri s-au schimbat şi chiar mă bucur să joc tenis.”
