Hagi şi echipa naţională de fotbalul a României. O asociere logică, care ar putea deveni şi o expresie. “Se potrivesc ca Hagi la naţionala României.” Când o să-l revedem pe banca reprezentativei ne aşteptăm să trăim aceeaşi satisfacţie dată de potrivirea a două piese de la IKEA, din dulapul care a venit pe bucăţi.
Citește și
O satisfacţie similară oferită de aşezarea ultimei piese dintr-un puzzle, care ţi-a luat câteva zile să-l termini. Atât de bine îl vedem pe Hagi potrivindu-se la echipa naţională. Dar de ce avem sentimentul acesta? Evident, pentru că suntem sentimentali. Pe Hagi îl asociem cu momentele de glorie ale naţionalei. Momente în care am trăit intens şi pe care le retrăim, câte puţin, când îl vedem pe Gică. Ne dă o stare de bine. Suntem melancolici şi căutăm să retrăim clipe de emoţii profunde pe care acesta ni le-a oferit, în tricoul galben cu numărul 10.
O alegere sentimentală. Contraargumentele vin din cifre “reci”
Noi, românii, suntem sentimentali. De cele mai multe ori punem gândurile afective mai presus de logică. Probabil că Gică Hagi n-ar mai fi ajuns selecţioner în Japonia, Germania sau Elveţia. Contraargumentele ce vin din cifre “reci” sunt multe. Hagi a avut rezultate doar la echipa sa personală şi acolo doar pe plan intern.
Pe Galatasaray a lăsat-o pe locul 11, pe Poli Timişoara lui Marian Iancu a lăsat-o pe locul 8, iar de la echipa finului Gigi Becali a plecat după 11 meciuri. În cupele europene, Viitorul sau Farul au bifat înfrângeri cu 4, 5 sau 6 goluri încasate, dar şi eliminări în faţă unor echipe ca HJK Helsinki sau Sheriff Tiraspol. Nu mai amintim de barajul cu Slovenia, că ne întristăm prea mult.
Hagi - antrenorul caută succesul pe care l-a avut ca jucător. Pactul care s-a încheiat
Aşadar, ce caută Gică Hagi la naţionala României? Este cel mai bun selecţioner pe care îl puteam avea? Probabil că nu, dar este cel care împacă pe toată lumea. Hagi - antrenorul caută aprecierea pe care a avut-o ca fotbalist. Vrea faima din care s-a înfruptat în cariera de jucător. Să devină un antrenor de succes, un antrenor cu notorietate în Europa. “Cred că într-o zi voi juca împotriva lui Guardiola”. Sunt vorbele lui Hagi, într-un interviu din urmă cu câţiva ani. Aşa gândeşte el. Nu conta că Guardiola era la Manchester City, iar el antrena Viitorul, la acea vreme. Gică Hagi a rămas cu mentalitatea de jucător. Este şi el român şi la fel de sentimental ca noi toţi. Iar naţionala României este singura care îi poate oferi încă o şansă de a lupta cu cei mari, în acest moment. Şi pentru asta, Gică Hagi este dispus să lucreze chiar şi cu Răzvan Burleanu. În urmă cu câţiva ani, exista un zvon cum că membri “Generaţiei de Aur” au convenit să nu accepte propuneri de la şeful FRF. Se pare că pactul s-a încheiat.
Burleanu caută să liniştea
Burleanu caută să-şi atragă de partea sa şi membri Generaţiei de Aur, probabil singurele voci care îl mai deranjau, din când în când. Şi cum să câştige definitiv acest “război” decât “mutând cu Regele”? În plus, preşedintele FRF caută să dea suporterilor echipei naţionale ceea ce vor. Şi asta îi garantează liniştea. Adevărul este că naţionala i-a fost datoare lui Gică Hagi, pentru că cel mai mare fotbalist din istoria României merita o a doua şansă, după dezamăgirea din barajul cu Slovenia. O decizie politic corectă pentru Răzvan Burleanu.
Noi, suporterii naţionalei, căutăm să ne bucurăm, iar în fotbalul românesc bucuria are numele “Hagi”. Haideţi să gândim cu sufletul! N-avem argumente, dar avem speranţă şi satisfacţia că puzzle-ul de la echipa naţională este complet.
