Ion Iliescu, primul preşedinte al României după decembrie 1989, fost membru influent al PCR, implicat în crimele de la Revoluţie şi cel care a chemat minerii să bată protestatarii, păstrând totodată structurile care existau pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, a murit în cursul zilei de marţi.
Citește și
Ion Iliescu, figură marcantă şi totodată controversată în politica României după 1989, a încetat din viaţă, după ce, timp de mai multe săptămâni, a fost internat la terapie intensivă.
- Fostul preşedinte al României avea 95 de ani.
În urmă cu mai bine de un an, Ion Iliescu a vorbit despre sporturile pe care le urmărea: snooker, tenis şi kaiac-canoe.
"Privesc lumea sportului cu acelaşi entuziasm şi păstrez plăcerea de a vedea competiţiile snooker pentru care ai nevoie întotdeauna de o minte anticipativă şi de o reacţie calculată faţă de un set de posibilităţi şi de alegeri circumstanţiale.
M-am bucurat să îl întâlnesc pe Ronnie O’Sullivan. L-am văzut jucând pe Jimmy White. La tenis mă uit des, am fost un mare admirator al lui Roger Federer. Am rămas legat de mulţi mari campioni ai noştri.
Am condus cândva Federaţia de Kaiac-Canoe. Am fost apropiat de Ivan Patzaichin de la începuturile carierei lui. Citesc în continuare ziare pe hârtie. Îmi pare rău că nu mai merg la teatru şi la concerte", dezvăluia Ion Iliescu, conform prosport.ro.
- Ion Iliescu a fost preşedintele Federaţiei de Kaiac-Canoe între 1981 şi 1989.
Ion Iliescu, figură marcantă şi controversată
Ion Iliescu a fost una dintre cele mai controversate figuri ale istoriei recente a României. Născut la 3 martie 1930, în Olteniţa, într-o familie cu simpatii comuniste, Iliescu a fost format intelectual şi ideologic în perioada postbelică, atât în România, cât şi în Uniunea Sovietică, unde a studiat la Institutul Energetic din Moscova.
După întoarcerea în ţară, a urcat treptat în ierarhia Partidului Comunist Român, fiind considerat, pentru o vreme, unul dintre tinerii promiţători ai regimului. Totuşi, în anii ’70, a fost îndepărtat de Nicolae Ceauşescu, pe fondul unor neînţelegeri de ordin ideologic şi personal.
După căderea regimului comunist, în decembrie 1989, Ion Iliescu a apărut în prim-planul vieţii politice, prezentându-se ca o alternativă echilibrată la haosul revoluţionar. A fost recunoscut rapid ca lider al Frontului Salvării Naţionale, structura care a preluat puterea imediat după fuga lui Ceauşescu.
În mai 1990, a fost ales preşedinte al României în urma unor alegeri dominate de incertitudine şi tensiune socială, marcate de proteste şi de ceea ce avea să rămână în istorie sub numele de Mineriadă – moment în care muncitorii din Valea Jiului, chemaţi de autorităţi, au intervenit violent împotriva protestatarilor din Bucureşti.
Ion Iliescu a condus România în două rânduri: între 1990 şi 1996, apoi din nou între 2000 şi 2004. A fost perceput de susţinători ca o figură moderată, capabilă să menţină stabilitatea într-o perioadă de tranziţie dificilă.
Criticii, în schimb, l-au acuzat (pe bună dreptate) că a perpetuat structurile comuniste sub o formă rebranduită şi că a frânat reformele autentice. Sub conducerea sa, România a început lent procesul de democratizare şi privatizare, dar a rămas mult timp în urma altor ţări din Europa Centrală şi de Est.
- De menţionat şi că, în repetate rânduri, nu i-a dat voie Regelui Mihai să revină în România.
În ultimii ani, numele lui Iliescu a fost asociat tot mai frecvent cu dosarele Revoluţiei şi ale Mineriadelor, în care a fost inculpat pentru crime împotriva umanităţii. Deşi procesele s-au desfăşurat lent şi fără o finalitate clară, ele au accentuat impresia că tranziţia democratică a fost dirijată de aceiaşi oameni care au slujit vechiul regim.
Retras din viaţa publică după 2004, Iliescu a rămas o figură influentă în culisele Partidului Social Democrat, formaţiune politică la a cărei fondare şi consolidare a contribuit decisiv.
